1 Decembrie sau Marea Unire …din fata ghenei de gunoi”

Nu am mai scris de vreo 11 ani, fiindca m-am luat cu altele: am schimbat vreo 2 joburi, au mai parut o pisica si-un copil, nu neaparat in ordinea asta…I’ve been busy…Insa, la un moment dat, ai prea multe cuvinte in cap si atunci trebuie le asterni pe ceva…

Si acum povestea:

Mi s-a parut ok ideea de a-mi face vaccinul booster inainte de zilele astea libere #omicronisgettingcloserduh. Timp berechet de zacut, vazut filme, relaxare, eventual ceva munca administrativa.

Cronologic – imediat dupa vaccinare:

30 Noiembrie – stare de lehamite, moleseala, lipsa de chef, durere in bratul cu pricina si di-ta-mai depresia , totul naspa, la extreme. Noaptea, dormit intr-o dunga.

…01 Decembrie – oarecum mai vioaie, insa tot fara niciun chef de iesi, cumva lipsita de energie, la inventarul simptomelor am descoperit si un ganglion razvratit. Insa pe mine, statul degeaba ma deprima, asa ca hai la treaba, m-am apucat sa deretic prin casa si, inevitabil, a venit si momentul ducerii gunoiului pe drumul lui…

La ghena, ce sa fac, inchid usa pentru ca urasc sa ma suprinda cineva la ghena. Nu stiu de ce, insa pun pariu ca si voi va strecurati pe furis, atunci cand duceti gunoiul…Adica, nimeni nu merge demn, dupa ce stie ca a comis-o si de data asta (generam totusi cam prea mult gunoi)..

Acum, problema: Ce faci ramai blocat la ghena, de 1 Decembrie, clar usa nu se mai deschide din interior, e destul de frigut si o mare probabilitate ca vecinii sa fie plecati pe la targuri si alte alea? Sa va spun ce am facut eu: dupa ce am batut zdravan in usa, am realizat rapid ca nimeni nu ma aude, sau poate ignora zgomotul produs („cine stie ce nebun bate in usa la ora asta!”). Drept urmare au urmat si ceva strigate, patetice, de ajutor (vocea nu ma prea ajuta in astfel de situatii) – insa niciun rezultat. Reluat seria batailor in usa, de data asta mai zdravan, plus mentionarea locatiei in care ma aflam – tot niciun rezultat. Intre timp: m-am ofticat teribil ca nu aveam telefonul la mine, am realizat ca nu le-am spus nici alor mei unde ma aflu si nici nu aveau cum sa stie, decat poate peste ceva timp…

La un moment dat s-a auzit o voce salvatoare spunand „batea cineva mai devreme in usa, este blocat in lift cel mai probabil, insa nu se mai aude nimic”..Ghiciti probabil ce a urmat (fiindca nu m-am lasat tocmai atunci!), laolalta cu eliberarea mea din mica inchisoare, si cu ceva audienta in jur.

Partea buna ar fi ca andrenalina generata de acest incident, m-a facut sa uit cu totul de simptomele vaccinului si sa ma bucur de un final, cel putin rezonabil, al unei zile care simbolizeaza Marea Unire. De 1 Decembrie, am reusit sa unesc vecinii in fata ghenei de gunoi. Nu e putin lucru, nu? 🙂

Publicitate

Dependenta de on-line

Nu am mai scris pe blog fiindca m-a pus naiba sa citesc alte bloguri si mi-au parut a fi groaznic de bune, pe unele chiar le vizitez periodic…uitand cu totul sa mai scriu ceva pe-al meu.

Dar pofta de a scrie ma ajunge din urma, cu toata criza, rutina zilnica si micile probleme care ne consuma timp si energie. Daca tragem foloase din asta, va las pe voi sa reflectati.

Despre rutina nu stiu ce sa va zic, probabil va faceti iluzii ca zilele voastre se succed diferit, insa, de cand ma intalnesc in trafic cu aceeasi oameni, tind sa cred ca suntem foarte previzibili. Probabil ca acesta este  si scopul, sa intri in acest imens mecanism social, care functioneaza cu tine cu tot, fiinta producatoare de bunuri sau servicii ce esti! Daca esti pe faza si nu te ia valul, poate mai apuci sa te mai si distrezi in loc sa butonezi de zor mailul de serviciu seara, chiar si in pauzele comerciale de la televizor.

Bun, si care-i faza cu online-ul? Apoi pentru mine e simplu, in loc sa umblu de bezmetica prin Mall-uri, mai bine caut haine pe net. Asa am capatat preferinte in ceea ce priveste firmele, am pareri despre curieri (nu prea grozave ce-i drept) iar in pauza de masa dispar pentru a ma intoarce cu tot felul de colete misterioase, prilej de dispute si amuzament printre colegii mei.

Hai sa va spun cateva pareri si pro si contra:

tarafashion.ro

-bila alba – produse care se potrivesc destul de bine consitututiei mele androgine (sic). Produse haioase, de calitate o parte dintre ele… astia mai au si propria masina branduita, care-ti aduce produsele unde vrei tu  :D. Iar asta in sine, poate fi o experienta simpatica.

bila neagra: experienta ciudata cu un om de vanzari si marketing (in firmele mici se poarta pozitiile „doi in unul”. Dupa ce mi-am cheltuit milioane bune, ce-i drept in bani vechi, a venit si refuzul lor de a mai fi furnizori. Asta fiindca am insistant sa fiu beneficiarul unei promotii super ok..am vrut prea mult acest lucru, asa ca mi-au dat „reject” Mi-au blocat contul insa asta nu i-a oprit ca si pana in ziua de astazi sa imi trimita tot felul de mesaje promotionale in ciuda protestelor mele. Spameri! 🙂 Huo!

24shop.ro – bila alba: Super pantofi livrati rapid. Curier politicos, serviabil … mai cumpar de la ei, insa la urmatoarele promotii 🙂

bila neagra – am comandat un produs si nu mai era in stoc, am urmarit si l-au lasat in continuare pe site … (hmmm, nu vad logica). M-am consolat cu ideea ce e totusi criza si dragostea mea pentru pantofi trebuie sa aiba o limita. Le mai dau o sansa chiar doua..

casualwear.ro – experieta ok, mi-am cumparat o geanta, a sosit cu bine si e simpatica foc.

passodoble-online.ro – daca prinzi o promotie ok , iar acestea oricum sunt la ordinea zilei, ai sansa de a achizitiona produse de calitate la preturi super ok. Daca ai rabdare sa cauti, poti gasi obiecte mai putin banale…

fashion-up.ro

bila alba – pantofi ultra high hills :),  genul pe care daca nu esti expert in echilibristica, poate ar trebui sa-ti faci asigurare inainte de a porni la drum cu ei. Cand spun drumuri, ma refer la cei cativa meri de la masina in bar sau pe unde iti faci  veacul in timpul liber…Pretul a fost ok… redus de  la tzishpe roni..

bila neagra, multe dintre produsele lor, le poti gasi pe alte site-uri insa la preturi mult mai bune… Un sfat pentru ei: niciodata sa nu te pui  cu o femeie decisa sa faca cea mai buna achizitie!

Site-uri cu potential neeploatat: simar.ro, genti ieftine insa urate, banale …mult prea conservatoare. Suntem prea expusi la ceea ce inseamna tendinte atat la nivel national cat si international, pentru a ne mai putea multumi cu orice.

By the way, talking about fashion…cand vor renunta oamenii la culoarea neagra…mai ales iarna? Ii vad in statiile de autobuz  sau la fumat si par mici pasari negre si triste…

Iar despre dependenta de shopping online ce sa zic, mi-o asum!  Fiindca ma aleg cu ceva ok, vizual, personal si mai ales sper eu…nu atat de daunator precum fumatul.

Asa ca, morala mea este: Lasati-va de fumat si sprijiniti economia romaneasca achizitionand produse autohtone, aduse tot de emisari  locali 🙂

Dreptul de a vota sau nu

Anul acesta mi-am exercitat acest drept si am ales ce am crezut eu ca e ok. Fiindca e ok sa ai mai multe alternative, sa alegi intre oameni mai mult sau mai putin vizibili, mai mult sau mai putin compromisi de fapte sau vorbe, sa alegi ceva care ti se potriveste.  In ce masura? Asta e deja alt subiect de discutie…

Si iata ca peste o saptamana voi avea din nou  aceasta ocazie de a vota, numai ca debusolare totala…tot nu regasesc acel profil de lider pe care il tot caut de cateva alegeri incoace, nu regasesc nici macar un candidat cat de cat eligibil. Nu pot avea ganduri pozitive pentru niciunul dintre ei.

In ultima perioada asistam la un circ sinistru, probe care apar dupa 5 ani, acuze, dezvinovatiri, implicarea altora…vin si cativa martori… de partea cealalta se freaca mainile..insa nici aceia nu-s fara pata… asta daca ar fi sa dau crezare stirilor sau emisiunilor TV din ce in ce mai dese din ce in ce mai vehemente. Basescu contra mogulilor, Geoana contra Basescu…parca am fi in clipul ala: Bruz Lee il bate pe Vandam.

Cred ca ar fi sanatos sa inchidem televizoarele si radiourile, pentru sa zicem…2-3 ani buni. Manipularea asta „pe fata” ar trebui sa ia sfarsit.

In concluzie, nu cred ca voi mai vota de data aceasta.

Bruzli il bate pe vandam

Calitatea vietii

Fac parte din generatia celor de peste 27 de ani … acelora care au prins si cozile la pui, zahar – ulei…pui si banane basca ciocolatele chinezesti in prag de Craciun.  Fac parte din generatia celor care au avut joburi mai mult sau mai putin provocatoare… din generatia fetelor care-si cautau de lucru la inceputul anilor 90 stiind ca facultatea (cel putin in acel moment) ar fi insemnat alte costuri.

Fac parte din generatia celor care au trecut cu bine si fara compromisuri pentru ca in final sa gaseasca un drum si acela sa li se potriveasca. Nu sunt f sus, insa sunt intr-un loc unde pot fi utila si pot face lucruri minunate. Asta ma bucura si da un sens existentei mele profesionale.

Cu toate acestea nu pot sa nu remarc o tendinta pe piata fortei de munca. Si acesta tendinta ii vizeaza taman pe cei din generatia mea. Oameni care au muncit mult, au studiat … au avut norocul sa „creasca” in multinationale ca pana la urma sa traga concluzia ca toate cunostintele acumulate le pot folosi cu succes in scop personal. Si au devenit antreprenori. Si le merge bine. Cu siguranta inceputul nu a fost usor, insa doar curajul si hotararea fac diferenta dintre un angajat si un „viitor patron”.

Astazi m-am intalnit cu un cuplu … el a inceput afacerea acum cateva luni…ea l-a urmat in scurt timp, fiindca a simtit ca poate face mai mult pentru ei. Mi se pare a fi un lucru minunat! 🙂 Nu e usor, nu este sigur insa motivatia e mult mai personala.

Revenind la calitatea vietii, subiect care ma preocupa destul de mult in ultima vreme… si legat de ce am spus anterior…cred ca este important sa luam deciziile potrivite la momentul oportun…sa le acceptam si sa traim fericiti cu ele. Ca-s bune sau proaste…sa indraznim sa le luam si sa ni le asumam. Indiferent despre ce ar fi vorba… un job, un sot sau pur si simplu o situatie.

Decizia mea este: sa merg la film, sa merg la teatru… sa ma joc mai mult cu pisicile mele…sa nu ma mai incrancenez in privinta lucrurilor ce nu le pot schimba. Sa ma bucur mai mult de ceea ce am si sa ma gandesc la modalitati cat mai placute a-mi petrece timpul cu cei dragi. Suna banal…insa uneori uitam sa ne bucuram. Mi se pare ca atunci ne tradam cel mai tare.

Despre frumos

Cu totii suntem obsedati, chiar daca nu constientizam acest lucru tot timpul, de ideea de frumos…

Chiar si atunci cand alegem o banala faianta, chiar si atunci cand evaluam o noua colega sau coleg, un tovaras de autobuz sau simplu pieton 🙂 … cand ne luam o bluza sau o vaza. Cand privim un copac, sau poate << doar >> cerul.

Iubim frumosul, ne destinde… ne face mai creativi si mai veseli. Il cautam si cand il gasim intr-o privire, intr-un semn, intr-un gest sau un zambet complice … incercam sa-l pastram o ora, o zi o luna, sau poate chiar toata viata – langa noi.

Suntem dependenti de frumos…si ni-l dorim, il respiram.

Un usor hedonism al privirii…

Iata ideea mea despre frumos: 🙂

City Break

 

Am batut ieri cu masina, drumul Bucuresti – Brasov … Brasov – Bucuresti

Ploua cu galeata!

Genul ala de vreme in care te uiti trist pe geam si filosofezi sau gandesti cu voce tare. Tovarasii mei de drum parca mi-au imprumutut starea de spirit si discutam in continuu despre conditia de a fi roman intr-o lume devenita destul de brusc …instabila.

Acum sute de oameni sunt dati afara si e doar inceputul. Nu ma pot pronunta daca aceasta criza e una fortata sau chiar are o baza reala, insa cu certitudine nesiguranta pluteste in aer. Pretext de a fi santajat … pretext de a fi strans cu usa. Bancile si unul dintre  operatorii de telefonie mobila, la care ai ghinionul sa fii abonat  fiindca el a fost primul si mai toti cunoscutii tai „sunt in retea” , deja se panicheaza la 2 zile dupa emiterea facturii si-ti trimite mesaje de amenintare.

Cred ca voi renunta la lucrurile de care nu am neaparata nevoie… 🙂

…

Ma gandesc ca suntem prea toleranti cu oamenii care ne conduc si le iertam o multume de dude sinistre. Ii iertam ca ne-au inghesuit intr-un oras fara aer, cu cladiri urate puse aiurea. Ii ascultam revoltati, mai mult in familie, cum ne promit mereu o multime de lucruri si nu fac nimic, sau fac putin si prost …. Ne revoltam ca nu fac nimic in privinta birocratiei, suntem surprinsi de fiecare data de nepasarea si nesimtirea functionarilor … si totusi de fiecare data facem apel la umorul nostru pagubos si trecem mai departe.

Uitam insa ca in viata totul are un pret. Ca toate amaraciunile ce le adunam zi de zi..se vor sedimenta undeva in constiinta noastra. Platim pretul de a fi sperat prea mult ca lucrurile vor fi mai bune. Pe alocuri s-a si intamplat, insa mai e drum lung de parcurs… decenii poate.  Mai trebuiesc depasite preconceptii si mai ales cred ca ne-ar trebui mai mult curaj. De ce mereu ies in fata incompetentii? Fiindca multi dintre ei nu duc lipsa de tupeu. Si nu le lipseste abilitatea de a sti unde sa ajunga si cum sa plateasca orice pret.

…

Banii

 

Intr-o descriere concisa, banii au diferite culori pe diferite chipuri, se misca si tranziteaza tot timpul. Se ocupa si rezolva tot ce tine de material. Au rol functional.

Trebuie sa-i determini cu orice chip sa vina la tine in numar cat mai mare, cat mai trufasi sau cat mai impozanti prin cea ce reprezinta daca vrei masina cu etaj, casa cu acoperis mai aproape de nori si de pista avioanelor 🙂 … daca vrei sa ai ceva mai multa trecere la sexul frumos atat de dornic de stabilitatea iluzorie pe care o reprezinta tocmai acest obiect pretios: banul!

O prietena de-a mea tocmai mi-a spus ca nu conteaza cat de multi bani ai ci drumul pe care-l parcurgi in viata. Si mare dreptate are…. Poti sa ai foarte multi bani insa sa stai tarziu la birou fiindca nu te asteapta nici macar o pisica acasa. Poti sa ai bani si sa-i dai la doctor… poti sa ai foarte multi bani si sa fii in acelasi timp extrem de plictisit: ai cumparat deja tot ce puteau cumpara acesti bani si nu ai simtit nicio satisfactie.

Poti sa ai bani si sa fii la al 4-lea divort, tocmai fiindca de fiecare data ai realizat ca cineva te-a ales pentru bani si daca tot functioneaza aceasta idee de ce sa nu gasesti mereu pe cineva nou sa te scape de plictis … sa te intinereasca… no feelings no harm done …

Fireste, nu e nicio fericire sa fii sarac si umilit … insa cum in viata trebuie pastrate anumite proportii consider ca si in ceea ce priveste banii trebuie sa stii si sa simti cand incep sa te domine. Iar daca apuci sa prinzi totusi acest gust … nu uita ca sunt oameni care chiar au nevoie de ei pentru a supravietui.

Paradoxal, ce te imbogateste cel mai tare nu are absolut nicio legatura cu banii.

Zambete false si lozinci electorale

 

  Am intrat binisor in noiembrie, usor confuzi in privinta crizei financiare care pluteste ca un nor deasupra capetelor noastre…  mioritice (rima e-n rever 🙂 )

Si in toata aceasta confuzie, observi pe strada afise mai mici sau mai mari infatisand oameni prosperi care par a-si proteja in acest fel venerabila burtica, statutul si paraii.

Daca e un job sigur in aceasta perioada, probabil e cel de politician de succes … de aici si ingramadeala de afise. Job sigur, cu expunere media  si bine platit :).

Sunt un pic cinica in seara asta fiindca e atat de evidenta indiferenta politicienilor fata de oamenii de rand incat ma intreb daca mai are sens sa merg la vot. In istoricul meu de cetatean -mergator -la -vot 🙂 pot spune ca m-am dus asap la sectia de votare numai cand am simtit ca daca nu ma duc poate iesi president vreun extremist :).

Uneori am senzatia ca suntem doar o masa de oameni condusa in asa fel incat sa producem non stop, fara prea multe satisfactii si fara a fi lasati totusi a ne demoraliza prea mult. Undeva in deriva… salariu, autobuze supraaglomerate, trafic infernal… prieteni vazuti pe fuga in week-end … coruptie, umilinta in fata functionarilor, a medicilor de stat…

Ei ne pot influenta in bine calitatea vietii si nu o fac! De ce nu o fac?

Aici astept raspunsurile voastre!

In asteptare….

Si eu citesc presa, ma uit la televizor, primesc articole pe mail … cu titluri rasunatoare care contin musai cele 2 cuvinte care deja starnesc ceva curiozitate amestecata cu groaza si ingrijorare „criza financiara”.

Probabil ca este un lucru firesc intr-o societate de consum cum e a noastra.  Evident ca ne indatoram mai mult decat ar trebui,  e drept ca ne indatoram de cele mai multe ori inutil din dorinta de a ascunde lucruri imateriale simple si umane … Lucruri care ne lipsesc.

Fiindca suntem doar oameni asa ca nu cred ca ne trebuiesc musai casoaie cu camere in care nu sta nimeni niciodata si nici masini cu 2 etaje :)…sau care par a avea 2 etaje. Decat daca vrei sa socializezi cu oamenii din autobuze…ca tot ii poti privi in ochi de la inaltiumea patruXpatrului tau…

Fireste ca nu ne trebuiesc 200 de pantofi cu perechile lor alte 200… e drept si ca nu ar trebui sa ne indatoram in conditiile in care stim ca veniturile se distribuie lunar in modalitati total neverosimile…

Noi romanii nu prea economisim… asta poate fi si un soi de optimism nebun, plus ideea obsesiva ca tie nu ti se poate intampla nimic rau… ca jobul e forever… ca bani vei avea mereu…

Ma gandeam astazi ca e suficient sa ai un petec de paman si un acoperis deasupra capului pentru a putea supravietui… Ma tem insa ca nu-i atat de simplu…

P.S Aveti grija si de pamantul asta, nu mai luati pungi de la supermarket, nu mai printati orice mail…pe cat posibil incercati sa reciclati deseurile.

 

Dramele vedetelor

Ca orice om de rand cu o viata absolut obisnuita, am si eu micile mele placeri vinovate si anume: gasesc o oareshcare placere in a afla lucruri personale despre vedete, de a trage concluzii mai mult sau mai putin filosofice si de a „gusta” cumva indirect din acest glam superficial pe care-l presupune acest statut…de vedeta in Ro. Urasc frazele insa de data asta nu o sa-mi despart ideea in mici propozitii.

Buun… faza proasta e ca oamenii astia „de pe sticla” au si ei micile lor drame pe care noi le aflam, le dezbatem si pe care ele, vedetele, ar da probabil orice sa le tina ascunse. Daca tu frusino ai fi parasita de costel, ai vrea sa stie toata tara si sa-si dea cu parerea? probabil ca nu…asta daca nu faci parte cumva din clanul Prigoana 🙂

Imi pare rau ca Andreea Raicu s-a despartit de Chirila. Bine, baiatul asta nu mi-a parut niciodata gata sa se insoare si sa faca impreuna cu nevasta lui, duminica, sarmale…dara-mi-te un copil…. Asa-i cu artistii :),  ei insisi sunt niste copiii …. voit neintelesi (ii suspectez eu asa) 🙂

Despre Raduleasca nu-mi dau cu parerea … insa sustin campania ei antifumat  postand niste chiloti rosii 🙂