Calitatea vietii

Fac parte din generatia celor de peste 27 de ani … acelora care au prins si cozile la pui, zahar – ulei…pui si banane basca ciocolatele chinezesti in prag de Craciun.  Fac parte din generatia celor care au avut joburi mai mult sau mai putin provocatoare… din generatia fetelor care-si cautau de lucru la inceputul anilor 90 stiind ca facultatea (cel putin in acel moment) ar fi insemnat alte costuri.

Fac parte din generatia celor care au trecut cu bine si fara compromisuri pentru ca in final sa gaseasca un drum si acela sa li se potriveasca. Nu sunt f sus, insa sunt intr-un loc unde pot fi utila si pot face lucruri minunate. Asta ma bucura si da un sens existentei mele profesionale.

Cu toate acestea nu pot sa nu remarc o tendinta pe piata fortei de munca. Si acesta tendinta ii vizeaza taman pe cei din generatia mea. Oameni care au muncit mult, au studiat … au avut norocul sa “creasca” in multinationale ca pana la urma sa traga concluzia ca toate cunostintele acumulate le pot folosi cu succes in scop personal. Si au devenit antreprenori. Si le merge bine. Cu siguranta inceputul nu a fost usor, insa doar curajul si hotararea fac diferenta dintre un angajat si un “viitor patron”.

Astazi m-am intalnit cu un cuplu … el a inceput afacerea acum cateva luni…ea l-a urmat in scurt timp, fiindca a simtit ca poate face mai mult pentru ei. Mi se pare a fi un lucru minunat! Nu e usor, nu este sigur insa motivatia e mult mai personala.

Revenind la calitatea vietii, subiect care ma preocupa destul de mult in ultima vreme… si legat de ce am spus anterior…cred ca este important sa luam deciziile potrivite la momentul oportun…sa le acceptam si sa traim fericiti cu ele. Ca-s bune sau proaste…sa indraznim sa le luam si sa ni le asumam. Indiferent despre ce ar fi vorba… un job, un sot sau pur si simplu o situatie.

Decizia mea este: sa merg la film, sa merg la teatru… sa ma joc mai mult cu pisicile mele…sa nu ma mai incrancenez in privinta lucrurilor ce nu le pot schimba. Sa ma bucur mai mult de ceea ce am si sa ma gandesc la modalitati cat mai placute a-mi petrece timpul cu cei dragi. Suna banal…insa uneori uitam sa ne bucuram. Mi se pare ca atunci ne tradam cel mai tare.