City Break

 

Am batut ieri cu masina, drumul Bucuresti – Brasov … Brasov – Bucuresti

Ploua cu galeata!

Genul ala de vreme in care te uiti trist pe geam si filosofezi sau gandesti cu voce tare. Tovarasii mei de drum parca mi-au imprumutut starea de spirit si discutam in continuu despre conditia de a fi roman intr-o lume devenita destul de brusc …instabila.

Acum sute de oameni sunt dati afara si e doar inceputul. Nu ma pot pronunta daca aceasta criza e una fortata sau chiar are o baza reala, insa cu certitudine nesiguranta pluteste in aer. Pretext de a fi santajat … pretext de a fi strans cu usa. Bancile si unul dintre  operatorii de telefonie mobila, la care ai ghinionul sa fii abonat  fiindca el a fost primul si mai toti cunoscutii tai “sunt in retea” , deja se panicheaza la 2 zile dupa emiterea facturii si-ti trimite mesaje de amenintare.

Cred ca voi renunta la lucrurile de care nu am neaparata nevoie…

…

Ma gandesc ca suntem prea toleranti cu oamenii care ne conduc si le iertam o multume de dude sinistre. Ii iertam ca ne-au inghesuit intr-un oras fara aer, cu cladiri urate puse aiurea. Ii ascultam revoltati, mai mult in familie, cum ne promit mereu o multime de lucruri si nu fac nimic, sau fac putin si prost …. Ne revoltam ca nu fac nimic in privinta birocratiei, suntem surprinsi de fiecare data de nepasarea si nesimtirea functionarilor … si totusi de fiecare data facem apel la umorul nostru pagubos si trecem mai departe.

Uitam insa ca in viata totul are un pret. Ca toate amaraciunile ce le adunam zi de zi..se vor sedimenta undeva in constiinta noastra. Platim pretul de a fi sperat prea mult ca lucrurile vor fi mai bune. Pe alocuri s-a si intamplat, insa mai e drum lung de parcurs… decenii poate.  Mai trebuiesc depasite preconceptii si mai ales cred ca ne-ar trebui mai mult curaj. De ce mereu ies in fata incompetentii? Fiindca multi dintre ei nu duc lipsa de tupeu. Si nu le lipseste abilitatea de a sti unde sa ajunga si cum sa plateasca orice pret.

…