Suntem asa cum ne percepem noi sau cum cred altii ca suntem?
Sau suntem cei care am vrea sa fim?…adica un fel de embrion al unui EU care are nevoie de timp si multe multe experiente cat mai variate pentru a se concretiza in ceva… privind in trecut realizez ca pe ici pe colo sunt schimbari, privind in viitor imi dau seama ca sunt inca multe de facut si de invatat…cam prea multe si nu stiu cu ce sa incep 
De aceea…cred ca o sa incep cu schimbarile. Sunt ele oare ceva pozitiv? Multa vreme am crezut ca da si acum tot spre da tind, partea rea cu schimbarile e ca stiu si eu, cumva ele te silesc sa te schimbi si nu intotdeauna in bine. Bun, si atunci realizezi ca acea schimbare nu ti se potriveste si ca e timpul sa incerci o alta schimbare. Dar merita oare sa risti?
Statistica spune ca, si aici ma leg de o reclama care m-a socat si m-a facut sa merg la doctor: 1 din 8 femei risca sa se imbolnaveasca de cancer la san…A fost chiar o campanie prin metrouri, scaune insemnate cu acest slogan. Ce sa zic..o perioada nu am mai stat jos cand asteptam metroul, sau stateam langa scaunul cu pricina si am mai investit si intr-o ecografie. So…aceasta reclama si-a atins scopul…sau acest semnal de alarma…insa am avut parte si de ceva cosmare.
De fapt nu-mi plac nici statisticile si nici sondajele de opinie…imi par a prezenta nu stiu cat la suta din adevaruri implacabile, probabil ca nu-mi plac lucrurile implacabile si nici cifrele. Insa imi plac destul de mult schimbarile. Imi par a fi noi sanse pe care ni le dam singuri., fortati mai mult de imprejurari..ce-i drept.
Despre imagine nu mi-am facut inca o parere.
Cu siguranta fiecare avem cel putin un mesaj de transmis, poate ca nu o facem cum trebuie, cand trebuie..poate lasam cate o bucatica din noi pe unde trecem, o bucatica dintr-un puzzle. Poate ne lasam dusi de val sau de instinct, sau poate pur si simplu actionam dupa un plan. Sau indeplinim un rol.
