Niciodata nu te poti plictisi in acest oras 
Astazi a fost frumos afara si cum trebuia sa ajung din timp la o sedinta m-am pornit cu mai mult optimism catre statia de tramvai.
Aceleasi priviri cercetatoare in statie, aceeasi soferi care nu te lasa asa de usor sa treci pe trecerea de pietoni… acelasi tramvai care vine tagidim-tagidim ..acelasi manipulant indiferent, cumva desupra lucrurilor cotidiene fiindca pentru el oamenii sunt toti la fel…zilele sunt la fel…poate..cine stie.
In tramvai insa tabloul se schimba…oamenii nu mai privesc absenti pe geam, fericiti ca au gasit un loc pe scaun unde sa mai viseze putin cu nostalgia patului somnoros de acasa…oamenii din tramvai asculta…
…un domn negricios-buhait-cu ochi injectati si cu o sticla de coniac pe care o vantura din cand in cand prin fata ochilor, o femeie pe scaunul din spatele lui care exclama din cand in cand: Costel, dar ce te-ai schimbat, nu-mi vine sa cred, erai cel mai apreciat in facultate!!!…
Costel o priveste mirat/cotrariat si o indeamna sa bea si ea…spune ca nu-i mai pasa si ca tot ce-si doreste e sa bea…sa uite…femeia insista, isi arata socul de a-l vedea in aceasta stare, e putin tematoare…Coboara la prima.
El ramane pe acelasi scaun si se justifica tot timpul spunand…ca el ce sa faca..a prins-o cu altul pe nevasta-sa, putea s-o omoare? Intra la puscarie…asa ca s-a apucat de baut…ne indeamna sa bem din sticla lui cu coniac…si repeta in continuu acelasi lucru…ce sa faca daca a prins-o cu un alt barbat?
