Mi-am propus sa gandesc pozitiv, acum ceva timp nu era nevoie sa-mi impun acest lucru fiindca venea de la sine.
Acum insa, situatia s-a schimbat. Trebuie sa-mi iubesc din nou orasul, asa cum il iubeam acum ani buni, e drept ca era mai putin aglomerat, mai putin amestecat…e drept ca pe atunci nu-l strabateam in fiecare zi de 2 ori pentru a ajunge la job si de la job, acasa… e drept ca atunci puteam gasi locatii fara fum mai lesne si nu ma bateam la figurat cu alti oameni pentru un taxi. E drept ca pe atunci nu dadeai fuga la taxi fiindca nu reuseai sa te urci intr-un autobuz din cauza aglomeratiei. Taxiul reprezenta un anumit statut, acum sa mergi cu taxiul e doar alternativa transportului in comun.
Statutul ti-l dau, cica, masinile cat mai scumpe si toalele de firma. Inainte statutul mai era reprezentat de telefonul mobil de ultima generatie…acum e taranism afisarea lui…asa ca tot ce poti face atunci cand te dai jos din masina si hainele nu au eticheta la vedere…e sa fii jemanfisist, sa abordezi aere de superioritate si musai sa ai alaturi o femeie ce pare a fi extrem de “scumpa” si se poarta in consecinta.
Trebuie, deci, sa gandesc pozitiv…sa ma axez pe lucrurile bune care au mai ramas in acest oras … sa ma gandesc de exemplu ca acum pot gasi mai lesne un job, acum nu stiu niciodata ce imi rezerva o zi inceputa poate banal, pot sa dovedesc faptul ca-s un om puternic si daca ma calci pe picior pot sa te mormai nu mai raspund : nu face nimic, ma uit urat la tine sa vezi ca exist sa fii mai atent alta data…
So, revenind la ganduri pozitive, chiar daca, aparent, nu-mi pot gasi o casa sub 140.000 de euro, astept cu nerabdare provocarea de a gasi totusi o casa decenta in acest oras fara a fi nevoita sa ma indatorez foarte mult, fara sa fiu nevoita a ma muta de fapt din bucuresti desi in pliante scrie ca e foarte aproape, intr-o padure, practic pot ajunge la p-ta victoriei in maxim 30 de minute.
Pot sa gandesc pozitiv si mai ales trebuie sa gandesc pozitiv.
