De la “fa adu berea ca s-a racit”, pana la “draga mea, sa fie Gucci sau Prada, Cellini sau Cartier?”, dragostea imbraca la romani tot felul de forme … in functie de … forme, faza de maturizare, cont in banca si perspective de cariera.
Fireste, nu vreau sa dau cu pietre in putinul romantism care le-a ramas romanilor .. sau poate nu-l mai vad eu decat in inimile raspandite cu darnicie peste tot de… Valentine’s…
Cum toti avem cate o parere cat se poate de puternica despre aceasta asa zisa sarbatoare..iata ca am si eu… si cum sunt aproape protestanta, nu cred in sarbatorile scrise in calendar sau carti, vechi de sute de ani… drept urmare incurajez acest mic pretext de a sarbatori ceva atat de pozitiv si de frumos… acea dragoste pe care numai o persoana care poate trece de procesul de introspectie …fara teama… o poate aprecia… Daca-s profan, iertare 
Fireste, in fiecare an ma incearca o mica mare lehamite la ideea de a ma inrola in ceata de indragostiti dornici de a gasi o masa la un restaurant cautat atent pe net. In fiecare an o dau in bara si niciodata nu invat din asta .
Acum 2 ani am facut o rezervare la un restaurant super chic in poze si am nimerit langa o usa – culoar - de – trecere spre o familie de vreo 14 persoane care pufaiau precum turcii din tigari , acum un an am fost intr-un alt restaurant cu statuete kitch, cucoana imbracata sexy strident in rosu cantand spre un public imaginar…ne-am bucurat de decor o perioada (destul de lunga) pana cand, razbiti de foame, ne-am indreptat spre un restaurant de cartier unde intradevar cineva a catadicsit sa ne ia in serios.
Ma intreb ce ne va astepta anul acesta?
Aceasta “sarbatoare” in primul rand nu este a noastra, a romanilor, a fost imprumutata, de la colegii indragostiti de peste ocean, unde daca ai un pretext, vei cumpara si chilotii murdari ai vecinului de dupa gard.
Ai spus ca “drept urmare incurajez acest mic pretext de a sarbatori ceva atat de pozitiv si de frumos”. Da-mi voie sa te intreb ceva: in loc sa inghesui intr-un restaurant cu toti fumatorii, doar ca asa se face in aceasta zi, de ce ai nevoie de un pretext sa sarbatoresti dragostea pe care o porti partenerului (partenerei)? De ce nu poti poti face aceasta rezervare intr-o zi oarecare, in care nici nu se asteapta si nici restaurantele nu sunt pline. Poate veni ca o surpriza. Sau de ce nu faci un alt gen de surpriza, ca doar nu neaparat mancarea inseamna dragoste.
De ce aceste lucruri pe care le facem caci asa ne incurajeaza reclamele, pe data de 14 februarie, nu le facem spontan si inopinat. Consider ca dragostea, daca este adevarata si pura, nu are nevoie de o zi speciala pentru a-i manca in cinste, ci ar trebui sarbatorita intr-un mod mai intim si inopinat. Personal as prefera un “te iubesc” sincer soptit la ureche si o imbratisare, atunci cand vin de la sv obosit si preocupat, decat nervi doar de dragul de a urma un grup de comercianti care isi doresc produsele, de ce natura ar fi ele, vandute.
Atunci de ce nu contestam Craciunul?
…fiindca si atunci alergam ca disperatii, ne calcam in picioare prin supermarket, doar pentru a insfaca ultimul cozonac si pentru a ne indesa cosurile cu tot felul de produse food si non-food, de duzina, de parca ar fi ultima zi in care mai suntem alive?!
Am zis ca e un mic pretext de a sarbatori ceva atat de frumos precum dragostea, asta ca sa ma autocitez
, fiindca hai sa fim seriosi…cand i-ai luat tu ultima oara flori iubitei tale?…sau poate ca tu faci asta in mod frecvent…insa cei mai multi dintre romani functioneaza pe baza de “date”…o.k e 14.05 e ziua maica-mii…o.k e valentine’s hai sa fac ceva ,sa nu stau ca nesimtitu’ cum fac de obicei…
Adica ziua asta e o zi in care te aduni un pic si sarbatoresti ceva care desi e langa tine tot timpul…poate ca uiti sa privesti mai atent si sa apreciezi.
Si nu e vorba de a manca intr-un restaurant…unde vezi bine din articol, in ultimul an nici nu prea am avut cum comanda ceva…
Ca e valentine’s ca e dragobete..mie nu-mi pasa…le-as celebra pe amandoua…insa mi-e teama ca-l lasa nervii pe sorin
Vezi, deci tu singura subliniezi problema. Problema este ca ne lasam atat de prinsi in problemele cotidiene incat avem nevoie de o “sarbatoare” inventata de americani si copiata de toata lumea pentru a ne aduce aminte ce norocosi suntem sa fim alaturi de cel de langa noi. Personal cumpar flori o data pe saptamana, asta ca ai intrebat.
“Atunci de ce nu contestam Craciunul?” Nu cred ca ai dat exemplul cel mai potrivit. Pai sunt doua motive:
1. daca esti o persoana cat de cat religioasa, atunci Craciunul va avea o semnificatie religioasa. Craciunul nu inseamna sosete si televizoare, ci inainte de toate stim bine ce inseamna.
2. Craciunul este o traditie pe care o dobandesti de mic copil, este ceva cu care ne nastem, cu care crestem, ceva insuflat nu neaparat de reclame, dar in primul rand de parinti, fie ca traim la tara sau la oras (nu cred ca mos ion care sta la tara, cand face sarmale cu nevasta se calca pe picoare cu cineva la cumparaturi de craciun). Pe de alta parte, Valentine’s Day este o “sarbatoare” pe care incepem sa o sarbatorim atunci cand avem primul/prima prieten(a), prima relatie in care apare cuvantul dragoste, fie ca se intampla la 14, 18 sau 60 de ani. Nu crestem cu ea, nu este parte a noastra, nu este o traditie. Probabil ca daca nu ni s-ar aduce aminte prin reclame si produse in magazine, 2 treimi din cei care “sarbatoresc” ar uita complet. Nici nu mai zic ca in ziua de azi dragostea este ceva din ce in ce mai rar. Multi sarbatoresc aceasta zi, dar oare la cati sentimentele sunt adevarate?