Calitatea vietii

Fac parte din generatia celor de peste 27 de ani … acelora care au prins si cozile la pui, zahar – ulei…pui si banane basca ciocolatele chinezesti in prag de Craciun.  Fac parte din generatia celor care au avut joburi mai mult sau mai putin provocatoare… din generatia fetelor care-si cautau de lucru la inceputul anilor 90 stiind ca facultatea (cel putin in acel moment) ar fi insemnat alte costuri.

Fac parte din generatia celor care au trecut cu bine si fara compromisuri pentru ca in final sa gaseasca un drum si acela sa li se potriveasca. Nu sunt f sus, insa sunt intr-un loc unde pot fi utila si pot face lucruri minunate. Asta ma bucura si da un sens existentei mele profesionale.

Cu toate acestea nu pot sa nu remarc o tendinta pe piata fortei de munca. Si acesta tendinta ii vizeaza taman pe cei din generatia mea. Oameni care au muncit mult, au studiat … au avut norocul sa “creasca” in multinationale ca pana la urma sa traga concluzia ca toate cunostintele acumulate le pot folosi cu succes in scop personal. Si au devenit antreprenori. Si le merge bine. Cu siguranta inceputul nu a fost usor, insa doar curajul si hotararea fac diferenta dintre un angajat si un “viitor patron”.

Astazi m-am intalnit cu un cuplu … el a inceput afacerea acum cateva luni…ea l-a urmat in scurt timp, fiindca a simtit ca poate face mai mult pentru ei. Mi se pare a fi un lucru minunat! Nu e usor, nu este sigur insa motivatia e mult mai personala.

Revenind la calitatea vietii, subiect care ma preocupa destul de mult in ultima vreme… si legat de ce am spus anterior…cred ca este important sa luam deciziile potrivite la momentul oportun…sa le acceptam si sa traim fericiti cu ele. Ca-s bune sau proaste…sa indraznim sa le luam si sa ni le asumam. Indiferent despre ce ar fi vorba… un job, un sot sau pur si simplu o situatie.

Decizia mea este: sa merg la film, sa merg la teatru… sa ma joc mai mult cu pisicile mele…sa nu ma mai incrancenez in privinta lucrurilor ce nu le pot schimba. Sa ma bucur mai mult de ceea ce am si sa ma gandesc la modalitati cat mai placute a-mi petrece timpul cu cei dragi. Suna banal…insa uneori uitam sa ne bucuram. Mi se pare ca atunci ne tradam cel mai tare.

Despre frumos

Cu totii suntem obsedati, chiar daca nu constientizam acest lucru tot timpul, de ideea de frumos…

Chiar si atunci cand alegem o banala faianta, chiar si atunci cand evaluam o noua colega sau coleg, un tovaras de autobuz sau simplu pieton … cand ne luam o bluza sau o vaza. Cand privim un copac, sau poate << doar >> cerul.

Iubim frumosul, ne destinde… ne face mai creativi si mai veseli. Il cautam si cand il gasim intr-o privire, intr-un semn, intr-un gest sau un zambet complice … incercam sa-l pastram o ora, o zi o luna, sau poate chiar toata viata – langa noi.

Suntem dependenti de frumos…si ni-l dorim, il respiram.

Un usor hedonism al privirii…

Iata ideea mea despre frumos:

City Break

 

Am batut ieri cu masina, drumul Bucuresti – Brasov … Brasov – Bucuresti

Ploua cu galeata!

Genul ala de vreme in care te uiti trist pe geam si filosofezi sau gandesti cu voce tare. Tovarasii mei de drum parca mi-au imprumutut starea de spirit si discutam in continuu despre conditia de a fi roman intr-o lume devenita destul de brusc …instabila.

Acum sute de oameni sunt dati afara si e doar inceputul. Nu ma pot pronunta daca aceasta criza e una fortata sau chiar are o baza reala, insa cu certitudine nesiguranta pluteste in aer. Pretext de a fi santajat … pretext de a fi strans cu usa. Bancile si unul dintre  operatorii de telefonie mobila, la care ai ghinionul sa fii abonat  fiindca el a fost primul si mai toti cunoscutii tai “sunt in retea” , deja se panicheaza la 2 zile dupa emiterea facturii si-ti trimite mesaje de amenintare.

Cred ca voi renunta la lucrurile de care nu am neaparata nevoie…

…

Ma gandesc ca suntem prea toleranti cu oamenii care ne conduc si le iertam o multume de dude sinistre. Ii iertam ca ne-au inghesuit intr-un oras fara aer, cu cladiri urate puse aiurea. Ii ascultam revoltati, mai mult in familie, cum ne promit mereu o multime de lucruri si nu fac nimic, sau fac putin si prost …. Ne revoltam ca nu fac nimic in privinta birocratiei, suntem surprinsi de fiecare data de nepasarea si nesimtirea functionarilor … si totusi de fiecare data facem apel la umorul nostru pagubos si trecem mai departe.

Uitam insa ca in viata totul are un pret. Ca toate amaraciunile ce le adunam zi de zi..se vor sedimenta undeva in constiinta noastra. Platim pretul de a fi sperat prea mult ca lucrurile vor fi mai bune. Pe alocuri s-a si intamplat, insa mai e drum lung de parcurs… decenii poate.  Mai trebuiesc depasite preconceptii si mai ales cred ca ne-ar trebui mai mult curaj. De ce mereu ies in fata incompetentii? Fiindca multi dintre ei nu duc lipsa de tupeu. Si nu le lipseste abilitatea de a sti unde sa ajunga si cum sa plateasca orice pret.

…

Banii

 

Intr-o descriere concisa, banii au diferite culori pe diferite chipuri, se misca si tranziteaza tot timpul. Se ocupa si rezolva tot ce tine de material. Au rol functional.

Trebuie sa-i determini cu orice chip sa vina la tine in numar cat mai mare, cat mai trufasi sau cat mai impozanti prin cea ce reprezinta daca vrei masina cu etaj, casa cu acoperis mai aproape de nori si de pista avioanelor … daca vrei sa ai ceva mai multa trecere la sexul frumos atat de dornic de stabilitatea iluzorie pe care o reprezinta tocmai acest obiect pretios: banul!

O prietena de-a mea tocmai mi-a spus ca nu conteaza cat de multi bani ai ci drumul pe care-l parcurgi in viata. Si mare dreptate are…. Poti sa ai foarte multi bani insa sa stai tarziu la birou fiindca nu te asteapta nici macar o pisica acasa. Poti sa ai bani si sa-i dai la doctor… poti sa ai foarte multi bani si sa fii in acelasi timp extrem de plictisit: ai cumparat deja tot ce puteau cumpara acesti bani si nu ai simtit nicio satisfactie.

Poti sa ai bani si sa fii la al 4-lea divort, tocmai fiindca de fiecare data ai realizat ca cineva te-a ales pentru bani si daca tot functioneaza aceasta idee de ce sa nu gasesti mereu pe cineva nou sa te scape de plictis … sa te intinereasca… no feelings no harm done …

Fireste, nu e nicio fericire sa fii sarac si umilit … insa cum in viata trebuie pastrate anumite proportii consider ca si in ceea ce priveste banii trebuie sa stii si sa simti cand incep sa te domine. Iar daca apuci sa prinzi totusi acest gust … nu uita ca sunt oameni care chiar au nevoie de ei pentru a supravietui.

Paradoxal, ce te imbogateste cel mai tare nu are absolut nicio legatura cu banii.

Zambete false si lozinci electorale

 

  Am intrat binisor in noiembrie, usor confuzi in privinta crizei financiare care pluteste ca un nor deasupra capetelor noastre…  mioritice (rima e-n rever )

Si in toata aceasta confuzie, observi pe strada afise mai mici sau mai mari infatisand oameni prosperi care par a-si proteja in acest fel venerabila burtica, statutul si paraii.

Daca e un job sigur in aceasta perioada, probabil e cel de politician de succes … de aici si ingramadeala de afise. Job sigur, cu expunere media  si bine platit .

Sunt un pic cinica in seara asta fiindca e atat de evidenta indiferenta politicienilor fata de oamenii de rand incat ma intreb daca mai are sens sa merg la vot. In istoricul meu de cetatean -mergator -la -vot pot spune ca m-am dus asap la sectia de votare numai cand am simtit ca daca nu ma duc poate iesi president vreun extremist .

Uneori am senzatia ca suntem doar o masa de oameni condusa in asa fel incat sa producem non stop, fara prea multe satisfactii si fara a fi lasati totusi a ne demoraliza prea mult. Undeva in deriva… salariu, autobuze supraaglomerate, trafic infernal… prieteni vazuti pe fuga in week-end … coruptie, umilinta in fata functionarilor, a medicilor de stat…

Ei ne pot influenta in bine calitatea vietii si nu o fac! De ce nu o fac?

Aici astept raspunsurile voastre!

In asteptare….

Si eu citesc presa, ma uit la televizor, primesc articole pe mail … cu titluri rasunatoare care contin musai cele 2 cuvinte care deja starnesc ceva curiozitate amestecata cu groaza si ingrijorare “criza financiara”.

Probabil ca este un lucru firesc intr-o societate de consum cum e a noastra.  Evident ca ne indatoram mai mult decat ar trebui,  e drept ca ne indatoram de cele mai multe ori inutil din dorinta de a ascunde lucruri imateriale simple si umane … Lucruri care ne lipsesc.

Fiindca suntem doar oameni asa ca nu cred ca ne trebuiesc musai casoaie cu camere in care nu sta nimeni niciodata si nici masini cu 2 etaje …sau care par a avea 2 etaje. Decat daca vrei sa socializezi cu oamenii din autobuze…ca tot ii poti privi in ochi de la inaltiumea patruXpatrului tau…

Fireste ca nu ne trebuiesc 200 de pantofi cu perechile lor alte 200… e drept si ca nu ar trebui sa ne indatoram in conditiile in care stim ca veniturile se distribuie lunar in modalitati total neverosimile…

Noi romanii nu prea economisim… asta poate fi si un soi de optimism nebun, plus ideea obsesiva ca tie nu ti se poate intampla nimic rau… ca jobul e forever… ca bani vei avea mereu…

Ma gandeam astazi ca e suficient sa ai un petec de paman si un acoperis deasupra capului pentru a putea supravietui… Ma tem insa ca nu-i atat de simplu…

P.S Aveti grija si de pamantul asta, nu mai luati pungi de la supermarket, nu mai printati orice mail…pe cat posibil incercati sa reciclati deseurile.

 

Dramele vedetelor

Ca orice om de rand cu o viata absolut obisnuita, am si eu micile mele placeri vinovate si anume: gasesc o oareshcare placere in a afla lucruri personale despre vedete, de a trage concluzii mai mult sau mai putin filosofice si de a “gusta” cumva indirect din acest glam superficial pe care-l presupune acest statut…de vedeta in Ro. Urasc frazele insa de data asta nu o sa-mi despart ideea in mici propozitii.

Buun… faza proasta e ca oamenii astia “de pe sticla” au si ei micile lor drame pe care noi le aflam, le dezbatem si pe care ele, vedetele, ar da probabil orice sa le tina ascunse. Daca tu frusino ai fi parasita de costel, ai vrea sa stie toata tara si sa-si dea cu parerea? probabil ca nu…asta daca nu faci parte cumva din clanul Prigoana

Imi pare rau ca Andreea Raicu s-a despartit de Chirila. Bine, baiatul asta nu mi-a parut niciodata gata sa se insoare si sa faca impreuna cu nevasta lui, duminica, sarmale…dara-mi-te un copil…. Asa-i cu artistii ,  ei insisi sunt niste copiii …. voit neintelesi (ii suspectez eu asa)

Despre Raduleasca nu-mi dau cu parerea … insa sustin campania ei antifumat  postand niste chiloti rosii

 

Starea de bine (well-being)

… venita din Anglia (?!) … fiindca de acolo de prin vest vin idei precum …ecologie, stare de bine, civilizatie… iar noi … multimea de stresati competitivi, percepem cuvintele astea a fi ceva ce tine de moda si nu de un posibil stil de viata…

Presupun ca pensionarii intalniti acum un an intr-un hotel din spania … aveau o “stare de bine” fooarte diferita de a pensionarilor autohtoni care merg la piata in timpul saptamanii fiindca e mai ieftin…care stau cu ochii ingroziti pe tabelul de intretinere. Pensionari care dupa o viata de munca primesc o amarata de pensie si totusi, atunci cand vii in vizita dupa multe saptamani in care ai tot sunat spunand ca ai veni da esti prea ocupat…iti strecoara umil 1 milion ca a fost ziua ta… sa-ti iei ceva…

Si inca o veste “buna” … la romani, ca tot suntem mai cu mot, starea de bine scade o data cu cresterea varstei … Bine, pentru nimeni pe lumea asta, batranetea nu este neaparat cea mai voioasa si ghidusa perioada a vietii… insa sunt sigura ca cei mai multi dintre “ceilalti” au parte de un trai demn si decent… probabil ca asta face diferenta.

….

 

drept urmare…

Ma preocupa foarte mult ideea de a trai frumos, de a gandi pozitiv fiindca suntem singurele vietuitoare pe lumea asta capabile sa gandeasca, sa ia decizii, identificand ce e mai important pentru ele…

Si, doamne ajuta, cand vom ajunge la pensie … sa putem vizita lumea si sa putem fi o lume pentru ceilalti.

Nunta la romani si Honey Moon hai hui

A fost nunta. Cu emotii, diferite de tot ce am simtit pana acum. Orice am anticipat nu s-a potrivit cu realitatea.

Am vazut filmarea nuntii si ma uitam la mine ca la o curiozitate, aveam reactii care nu pareau a fi ale mele. M-a frapat foarte mult atitudinea mea la biserica. Era un melanj intre o tristete mare si o bucurie imensa…foarte greu de descris acel sentiment… Nu-s o mare credincioasa – de aici surprinderea…

Momente memorabile? … au fost destule, acum salasluiesc ascunse in fotografii, pe care din cand in cand le scot la iveala, nevenindu-mi a crede ca totul a fost real si ca ni s-a intamplat chiar noua. Simpli muritori cu drept de vot.

Hai sa atasez cateva poze. Mai intai insa tin sa va spun cate ceva despre Tenerife, honey moon-ul nostru improvizat cu o zi inaintea plecarii.

Lucruri bune: vegetatia exotica extrem de bine ingrijita. Copaci tunsi perfect, flori frumos aliniate , strazi cuminti si line. Treceri de pietoni din 10 in 10 m si soferi care anticipau ca vrei sa treci , oprind “ca prin farmec”. Adio soferi care aproape ca te rad pe trecere sau te injura daca nu te misti “mai cu talent”…NTZ..nici vorba…

Loro Parc – o nebunie. O multime de animalute care nu par sa sufere precum animalutele autohtone ce zac la ZOO … sigur cusca e tot cusca…Am fost in Splash Zone si ne-am lasat stropiti vartos de balenele dresate in acest scop. Fireste, spre desfatarea noastra .

Teide – celebrul Vulcan inalt de peste 3000 de metri. Fantastic, daca iti plac peisajele lunare. Oricum, impresioneaza.

A, in ultima seara ne-am intalnit cu o chelnerita intr-un bar mai fatos. Ne-a marturisit ca ea castiga 1500 de euro si ca tocmai si-a luat o casa cu 2 terase….

 Lucruri mai putin bune: zborul zdruncinat cu avionul si aterizarea mai mult intr-o aripa. Asta la venire.

Gata, acum pozele

Joie de vivre

Ma bucur de aceste zile cu tot sufletul…

Ma incearca tot felul de trairi…trairile omului care lasa totul pe ultima suta de metri bazandu-se pe hazard … de sambata intr-o saptamana voi pasi cu rochia mea infoiata (cea mai mare si mai alba/defaptalbicioasa rochie purtata de mine vreodata) intr-o biserica, cu un preot, una bucata mire si o multime de invitati…

Dupa aceea, vom petrece, probabil cu dureri de picioare insa cu sufletul “high” ..

Nu am nici macar o singura emotie ratacita pe undeva… iar intru in starea mea de transa … stare care ma apuca taman cand simt ca ceva important e pe cale sa se petreaca… sper sa nu ma emotionez taman atunci … desi moment mai potrivit ca acela..greu sa mai existe vreunul…

Hai sa va arat niste lucruri legate de nunti…fiindca tot am petrecut atata timp navigand pe net in acest scop…